Venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu este așteptată cu nerăbdare de toată suflarea creștinească. Sărbătoarea Nașterii Domnului este întâmpinată cu bucurie în toate gospodăriile, iar tradițiile specifice Crăciunului sunt cele mai frumoase din an.
Unul dintre aceste obiceiuri strămoșești, care le aduce aminte celor mari de copilărie, este pregătirea Scutecelor lui Iisus. Deși este o tradiție a cărei vechime se pierde în negura timpului, prepararea turtelor cu nucă – ce simbolizează pe de o parte primenirea Pruncului Sfânt, iar pe de alta primenirea sufletelor noastre prin pioșenia arătată Nașterii Mântuitorului – este un obicei care se păstrează și în zilele noastre. Cei care duc tradiția mai departe sunt depozitarii unor comori de suflet cu valoare inestimabilă. Surprinzător sau nu, generația foarte tânără este cea care asigură nemurirea unor astfel de obiceiuri autentice românești.
Moștenirea bunicii Ștefana
Marieta-Simona Ionașcu, o tânără dobrogeancă originară din comuna Turcoaia, județul Tulcea, a învățat cum să pregătească Scutecele lui Iisus de la bunica ei, care s-a stins în urmă cu ceva timp, la vârsta de 95 de ani. ″Am învățat cum să pregătesc scutecele de la bunica Ștefana. Copil fiind, mergeam la ea și mă uitam cum le face. După ce n-a mai fost, pe la 24 de ani, m-am apucat să le fac singură. Îmi place să păstrez tradiția și să le împart rudelor, copiilor. Este o bucurie‶, ne-a declarat tânăra dobrogeancă. Obiceiul preparării Scutecelor lui Iisus vestește practic Nașterea Domnului. Potrivit tradiției din Turcoaia, turtele se plămădesc și se coc mai devreme, dar se împart în Ajunul Crăciunului.
″Scutecele lui Iisus se pregătesc la noi în ziua de Ignat, când se taie porcul. În această zi, casa trebuie să fie curată, candela aprinsă, iar stăpâna casei sau cea care le prepară trebuie să fie îngrijită, îmbrăcată în haine curate. Bunica Ștefana întindea scutecele pe o pânză albă pe care presăra făină. Făcea foițele mici și așa le fac și eu‶, ne-a împărtășit Marieta-Simona. Tânăra, în casa căreia tradiția este nelipsită an de an, a mai adăugat că foile pe care le pregătește au un diametru de aproximativ 15 cm, astfel încât să poată fi mâncate cu ușurință fără a fi tăiate. ″Am mai văzut pe internet că, mai nou, unele gospodine pun toate foițele unele peste altele, ca un fel de tort, si apoi taie felii. Noi nu le tăiem, le mâncăm așa cum sunt, pentru că sunt Scutecele lui Iisus și nu se taie‶, a precizat Marieta-Simona Ionașcu.
Foi coapte pe plita sobei
Iată și rețeta după care se pregătește acest preparat de post la Turcoaia. ″Se pun două căni cu apă, o ceșcuță de ulei, sare și făină cât cuprinde. Aluatul se frământă, se lasă la odihnit câteva minute și apoi se iau bucăți mici din el și se întind foițe subțiri. Acum fiecare le coace cum poate, dar ele se coc de obicei pe plita sobei. Bunica mea, după ce le cocea, le punea într-o pânză albă și le ducea în cea mai bună cameră din casă, de unde le lua cu o seară înainte de Ajun.‶, a mai povestit Marieta-Simona. Tânăra dobrogeancă spune că prepararea acestei rețete tradiționale în ajun de sărbătoare este un prilej să-și aducă aminte de bunica ei, care era o femeie foarte gospodină. ″Îmi aduc aminte cu drag de bunica mea, care era o femeie foarte pricepută și foarte dichisită. Era un om al bisericii, croia chiar și veșminte preoțești. Îmi aduc aminte că avea o cameră specială unde ținea veșmintele, o cameră cu coli albe la ferestre, unde nimeni nu avea voie să intre‶, își aduce aminte Simona.
Cu o seară înainte de Ajun se pregătește și nuca pentru foi. ″Nuca se sparge, se bagă la cuptor și după ce s-a copt se mărunțește cu ajutorul cuțitului. Acum avem și blender, dar așa era tradiția‶, zâmbește Marieta-Simona.
Împărțeala din Ajunul Crăciunului
Deși rețeta este de post, produsul este foarte gustos datorită siropului aromat. Pentru sirop avem nevoie de un litru de apă, o cană cu zahăr, coajă de lămâie și esență de vanilie. Punem toate ingredientele într-un vas, la fiert. După ce siropul s-a fiert și l-am lăsat să se mai răcească, înmuiem rând pe rând scutecele și presărăm nucă măcinată peste fiecare. Acest fel de mâncare, despre care tânăra dobrogencă spune că nu este un desert, așa cum am putea crede, poate fi însoțit și de orez fiert, preparat, de asemenea, după o rețetă tradițională. ″Orezul se fierbe cu zahăr, coajă de lămâie și vanilie, iar la final se adaugă și prune uscate‶, spune gospodina noastră.
Potrivit tradiției, scutecele lui Iisus se împart în dimineața Ajunului, alături de orezul cu prune uscate. ″Bunica mea împărțea scutecele în farfurii de tablă, în care punea foițele, alături de orezul cu prune, de un colăcel făcut în casă și de un măr. Atunci, în dimineața de Ajun, tămâia porțiile, le sorocea pentru cei morți și le împărțea celor din familie, vecinilor, copiilor‶, își amintește Marieta-Simona Ionașcu.
Împărțeala din Ajunul Crăciunului este, așadar, un gest simbolic, de vestire a Nașterii Domnului, dar și un prilej de conectare cu cei din jur și de aducere aminte de cei care nu mai sunt.
Manuela LUNGU-MOLDOVEANU
Preluare din Revista „DATINA”
Fotografiile fac parte din arhiva personală a Marietei-Simona Ionașcu
Notă: Scutecele pe care Marieta-Simona le-a făcut chiar astăzi au, în premieră, o formă dreptunghiulară, exact ca niște scutece de prunc, spre deosebire de cele din anii trecuți când erau rotunde.
