Dobrogea. Va fi ziua ei în curând. O vom sărbători mai mult sau mai puțin, dar cea mai mare sărbătoare este atunci când o prețuim, când o vizităm, când o admirăm, când o așezăm acolo unde îi este locul și când o apărăm de cei care vor să o ruineze.
Gura Dobrogei este un sat care poartă numele acestor locuri atât de frumoase, dacă știm să le privim, să le apreciem și să le punem în valoare. Dar, deși emblematic după denumire, este departe de a fi o gură de rai, care să te facă mândru că ești dobrogean. Sau că ești român. Este o gură care ar avea nevoie de multe fațete pentru ca ruina în care se află să nu-i știrbească frumusețea naturală.
O Gură frumoasă, știrbită de dezinteres
O plimbare, aproape de Sfântul Dumitru, ne-a dezvăluit-o așa cum o știam cu mulți ani în urmă: frumoasă, dar mai decăzută ca niciodată. Intrând în satul Gura Dobrogei aproape că-ți vine să vorbești de unul singur înfuriat de contrastul între minunăția locului și nepăsarea care și-a pus amprenta peste întreaga așezare. Nepăsarea celor care păstoresc localitatea. Frumusețea toamnei așezate pe acest picior de plai este atât de mare, nemărginită, dar la fel de mare este și paragina în care se află.
Deși se află la 40 de minute de Constanța, deci foarte aproape de așa-zisa zonă metropolitană, sătucul arată ca din alt secol. Dacă ne gândim mai bine, este posibil ca în trecut să fi arătat mult mai viu decât în prezent. Șoseaua care se desprinde din E87 (e chiar la drum european, ce ironie!) și care te duce spre sat arată ca după bombardament. Dacă te lași furat de frumusețea peisajului, care este reală, ai toate șansele să nimerești într-un ditamai craterul și să nu mai ieși cu mașina de acolo decât tractat. Pe alocuri, mai în sat, asfaltul dispare complet, iar bălăriile și boscheții care încadrează ulița te fac să te întrebi dacă nu cumva te-ai rătăcit și ai ajuns pe câmp. Dar nu, ești tot în sat.
Cum se pecetluiește un viitor
Un sat fără cămin cultural, cu o bisericuță ce poartă hramul Sfântului Dumitru, dar stingheră în tot acest peisaj, asemănător cu cel al unei localități părăsite demult, cu ani și ani în urmă, în grabă, unde nu mai locuiește nimeni. Spun în grabă pentru că pe bătătura caselor părăsite vezi diferite obiecte de uz casnic aruncate la întâmplare, de parcă cineva tocmai a avut treabă cu ele și le va strânge mai târziu. Un târziu care s-a făcut niciodată. Casele înstărite și dichisite sunt foarte rare și frapează prin contrastul cu ambianța. Te întrebi ce or mai căuta acolo niște creștini gospodari și ce i-a făcut să rămână dacă totul în jur pare că-și dă ultima suflare. Până și școala este ferecată – cea mai mare dovadă că locul n-are niciun viitor.
Gunoiul – cartea de vizită a ariei protejate
De parcă toate aceste detalii nu ar fi suficiente pentru peisajul dezolant, la ieșirea din localitate, care coincide – culmea! – cu poarta de intrare într-una dintre cele mai frumoase rezervații naturale din țară, totul este plin de gunoaie. O ″groapă‶ de gunoi în toată regula, asortată cu deșeuri de toate culorile, printre care și o bară roșie de la o mașină, își râde sinistru de fumusețea împrejurimilor. Da, urâtul poate să triumfe, dar numai dacă îl lăsăm. Iar aici a fost lăsat. Autoritățile au abandonat demult această așezare. Nu cred că vreun edil a mai călcat recent pe aici. Poate nici în campania electorală nu mai vine. Nu are probabil niciun interes. Aici nu pare să fie cel mai bun pentru eoliene, piscurile sunt mai încolo, deci nu e rost de redevență, parandărăt sau de alte beneficii.
Satul Gura Dobrogei, situat la intrarea în aria protejată Gura Dobrogei, este, totodată, o poartă de intrare spre situl Natura 2000 – Cheile Dobrogei, care se suprapune pe acest areal. Revenind, localitatea se află pe teritoriul comunei Cogealac, condusă, incredibil, tot de Cati Hristu, actualmente pesedist, care a mai fost primar și între anii 2008-2012, din partea PNȚCD. Acest personaj nu a făcut nimic pentru acest sat nici atunci și nu a călcat prin această parte a comunei nici în acest mandat.
A pus cătușele în cui și a candidat din nou
După acum arată satul, se prea poate ca el să nu știe că există, deși pe site-ul aranjat și doct al primăriei figurează o așezare cu același nume. Singurul lucru pe care l-a reușit Cati Hristu în mandatul trecut a fost să devină cunoscut la nivel național când a fost arestat în urma unui scandal de amploare, la care au fost antrenate peste 100 de persoane. Era vorba despre niște eoliene, despre niște interese și despre niște bani. El a ieșit atunci pe ușa primăriei în cătușe, dar a uitat rușinea – un cuvânt a cărui semnificație este prea complex pentru unii – și s-a întors reimaculat, cu stindardul PSD, să conducă primăria și să continue dezastrul de unde l-a lăsat.
Menționăm că, timp de mai bine de o săptămână, am încercat să îl contactăm pe edil pentru a obține un punct de vedere cu privire la ruina în care a dus satul Gura Dobrogei, dar, după obiceiul pe care îl avea și înainte, nu a dorit să comunice. L-am contactat și pe mobil și pe fix și i-am transmis mesaje și pe telefon și prin angajați, dar nu a fost disponibil. Aceeași atitudine și din partea viceprimarului Constantin Zuma, care, de asemenea, nu a fost de găsit. Ce ar mai fi de adăugat?
4 Comments