Revoltă și tristețe. Asta simți când privești clădirea teatrului de balet constănțean. În lumina tare a zilei, căci la lăsarea serii, atunci când se țin de regulă spectacolele, totul poate părea învăluit într-o oarecare aură de mister, iar degradarea poate fi confundată cu frumusețea pe care o are de obicei patina vremii.
Da, o ieșire la teatrul de operă și balet, te poartă într-o lume apusă de secole, fantasmică și magică prin frumusețea ei, însă clădirea și oamenii care muncesc în teatru sunt aievea, nu sunt fantome. Există deci, și se degradează după regulile timpului. Autoritățile orașului nu au fost însă niciodată conștiente de acest aspect. Ba mai mult, cei care au condus orașul și județul de-a lungul vremii au încercat chiar să radă instituția din temelii. La figurat vorbind, pentru că, s-ar părea, clădirea este adevărata miză a ignorării și ignoranței autorităților.
Edificiul, vechi de aproape un secol, își arată vârsta și la interior, însă aspectul exterior este cel care te izbește prima dată. Fațada are un aspect învechit, cu varul coșcovit și tencuiala crăpată și căzută pe alocuri, cu găuri în pereți, iar vestibulul, care ar trebui să arate impecabil, pentru că pe acolo intră iubitorii de spectacole, arată de-a dreptul jalnic. În lupta cu intemperiile, cu trecerea timpului și cu nepăsarea, tavanul a cedat chiar deasupra intrării. O bucată mare s-a desprins și a căzut. Alături, o grindă își dezvelește „colții” de metal. Din comitetul de întâmpinare mai fac parte pereții murdari, cu var împușcat și tencuiala umflată și alte grinzi care dezvăluie respingător scheletul metalic și țevăraia stabilimentului.
Fără lumină și fără aer
„Spectacolul” de groază este completat de cotețul aflat în coasta edificiului emblematic pentru cultura constănțeană. Emblematic în sensul bun, dar și rău în cazul de față. Cafeneaua care și-a făcut loc cu ani în urmă sub acoperișul teatrului și-a tot schimbat de-a lungul vremii înfățișarea. Dar proprietarii pare că nu s-au limitat doar la atât. S-au gândit să o și extindă la exterior. Așa se face că în prezent în stânga vestibulului a apărut chipurile o terasă. În fapt, niște postamente și aplecători de un prost gust înfiorător peste care tronează o mizerie greu de închipuit pentru centrul oricărui oraș: la doar câțiva metri de intrarea în instituția de cultură stau aruncați mai mulți saci de gunoi, îngrămădiți laolaltă cu alte lucruri aruncate la întâmplare. Imaginea este reprezentativă pentru respectul arătat teatrului (culturii, în general) de-a lungul ultimilor ani de mai-marii orașului. Surse din interiorul instituției ne-au declarat că artiștii care muncesc înăuntru nu mai au parte de lumină naturală de 20 de ani întrucât, la momentul construirii cafenelei, au fost acoperite ferestrele de la sălile de repetiții. În plus, aerul din interior nu mai poate fi împrospătat. Tot atunci a fost secționat și tubul de ventilație.
Crimă în trei acte la adresa culturii
De atlfel, teatrul a fost de două ori la un pas de desființare. În 2004 și 2010, mai-marii Constanței au concediat 300, respectiv peste 100 de oameni. Au fost cele mai mari concedieri colective în sânul culturii, din toată țara. Remintim că în vara lui 2010, Nicușor Constantinescu, președinte al Consiliului Județean pe atunci, a desființat Opera din Constanța. La câteva luni, în iarnă, a lăsat artiștii fără salarii și fără un acoperiș deasupra capului, 30 de familii fiind evacuate chiar înaintea sărbătorilor de iarnă din blocul unde locuiau mai mulți șefi din CJC.
Nu doar artiștii au avut de suferit de pe urma deciziilor rușinoase ale autorităților, ci și clădirea, iar asta se vede cu ochiul liber. În 2010, când Kelemen Hunor, ministrul Culturii pe atunci, le-a întins o mână de ajutor artiștilor Teatrului „Oleg Danovski” pentru ca oamenii să nu mai aștepte cu lunile salariile de la Constantinescu, a existat și posibilitatea preluării clădirii. Ministerul Culturii a luat teatrul în subordine, asigurând plata salariilor, dar clădirea nu a putut fi trecută sub administrarea sa. A fost de fapt, vorba despre o alba-neagra cu substrat între Primăria Constanța și Consiliul Județean. Mazăre, primar pe atunci, ar fi zis că clădirea aparține Consiliului. S-au făcut chiar și niște acte. Consiliul a predat imobilul Ministerului Culturii, însă în 2014 s-a dovedit că era al primăriei. Bunele intenții ale lui Hunor au fost așadar ucise din fașă de șmecheriile tipice edililor de atunci ai Constanței. Lucrurile au continuat în același stil și în anii următori pentru că la cârma orașului s-a instalat ucenicul lui Mazăre. Așadar, prigoana culturii constănțene a continuat și în vremea lui Făgădău. În mandatul trecut, teatrul a pierdut o suprafață importantă din spațiile de depozitare aflate în partea dreaptă a intrării din str. Mircea cel Bătrân. Magaziile pentru costume și decoruri au fost rase pentru a se construi o parcare pentru clubul aflat lângă teatru, pe aceeași stradă. Cu alte cuvinte, teatrul a fost în pericol de dispariție la propriu și încă nu știm dacă pericolul a trecut.
Spoială pe bani publici
Singura dată când autoritățile au vrut să repare câte ceva la teatru a fost în mandatul lui Constantinescu, când SRL-ul Consilului Județean – SC Domeniul Public și Privat Județean – a executat niște lucrări de mântuială doar de dragul sifonării banilor publici. Dovadă stă faptul că pereții sălii, pe care s-a dat cu bidineaua atunci, se jupoaie.
Contactată telefonic pentru un punct de vedere referitor la starea accentuată de degradare în care se află clădirea pe care o păstorește, directorul Daniela Vlădescu ne-a declarat că edificiul ar putea face obiectul unui proiect de renovare cu fonduri europene ce ar putea fi inițiat de primărie. „Au venit din partea primăriei niște funcționari să ne spună că vor face un proiect cu fonduri europene. Este pentru prima dată când cineva de la primărie vine să ne întrebe ce am avea nevoie. Suntem o instituție cu 70 de ani de operă și 45 de balet și filarmonică. Suntem singurul teatru muzical din șase județe și ne facem datoria cum știm mai bine. Cu 12 balerini, 10 soliști, 37 de instrumentiști, fără regizor, fără scenarist. Am fost cel mai zgâlțâit teatru din toată țara, în decursul anilor și au fost multe interese ascunse legat de această clădire. De aceea a și ajuns în starea în care se află. Au lăsat-o să se degradeze intenționat. Eu chiar vreau să cred că acest proiect se va concretiza”, ne-a declarat managerul TNOB.
Precizăm că clădirea în care își desfășoară activitatea Teatrul Național de Operă și Balet are aproape un secol vechime. Inițial a avut o altă utilitate, cea de sală de spectacole a Liceului de Băieți de pe la 1936, actualmente Colegiul Național „Mircea cel Bătrân”. Piatra de temelie a impresionantei clădiri a fost pusă la 13 octombrie 1923.
Manuela LUNGU-MOLDOVEANU
