Constanța – un oraș pustiu, cu șanse mari să devină și mai pustiu. Din cauza mișcărilor ″tectonice‶ din centru, tot mai puțini constănțeni se încumetă să traverseze inima urbei, străpunsă zilnic de excavatoare. E clar, nimeni nu mai vine de plăcere în centru, așa cum se întâmpla odinioară, însă și cei care sunt cu treabă, fac tot posibilul să evite zona.
Se fac în curând doi ani de când primăria a demarat proiectul de ″Acces și mobilitate pietonală în zona centrală a municipiului Constanța‶. Strada Ștefan cel Mare a fost dinamitată de la un capăt la altul, iar șantierul rămâne în continuare o ″rană‶ deschisă, lăsată în voia Domnului. La orice oră te-ai uita în zare, pe Ștefan nu muncește nimeni. Nimeni nu pune mâna să refacă strada, să lucreze la așa-zisa zonă pietonală – punte a suspinelor, în prezent, pentru riverani și pentru cei care vin cine știe din ce motiv prin centru. Nu numai că nu reface nimeni zonele sparte, însă, zilele acestea, chiar în ajun de 1 Mai, muncitorii s-au apucat să spargă și porțiunea din capătul care dă spre str. Mircea cel Bătrân. În dreptul Colegiului Național ″Mircea cel Bătrân‶ sunt adevărate tranșee, pline de conducte și furtunuri, peste care tronează falnic excavatorul galben – devenit simbolul orașului de la malul mării.
Debandada generală, adoptată și de comercianți
Doar doi muncitori am văzut într-un colț: cărau cu roaba niște pietriș, pe care îl răsturnau apoi anemic pe strada decopertată, iar unul trăgea apoi de un furtun înfășurat pe un cadru metalic de părea că roata îl trage pe el. În rest, nu se înghesuia nimeni la muncă. Doi șefi stăteau pe o bancă, la umbră. Logica nu ne dă pace și ne face să ne întrebăm: de ce nu te-ai apucat de astupat/ asfaltat/ pavat tronsoanele deja decopertate și te-ai apucat să spargi și restul străzii?! Nu e ca și cum te băteai de muscă, neavând ce face. Ne întrebăm dacă aceste lucrări nu se fac cumva în dușmănie, pentru a distruge și mai tare orașul care, de doi ani cel puțin, pare sat fără câini.
Imaginea dezolantă, de oraș abandonat, se prelungește și la dughenele de lângă șantier. Cârciuma cunoscută sub numele de Beta și-a expus gunoiul în spatele unor grilaje metalice cu vedere la debandada ce nu era necesar să fie văzută de potențialii clienți sau trecători.
Oraș fantomă, administrație fantomă
Dacă o iei prin parc, să inspiri ceva aer curat după țărâna inhalată pe ″Șantierul Mobilității‶, te izbește imaginea de clădire bântuită a Teatrului ″Oleg Danovski‶. Dacă l-ar vedea cum arată, maestrul s-ar răsuci în mormânt. Starea de degradare despre care am mai scris și cu altă ocazie, se accentuează pe zi ce trece.
Cârciuma din coasta teatrului, unde se relaxau odinioară iubitorii de artă și artiștii, se află deja în descompunere. Un postament putrezit, cu scânduri rupte, plin de celofane aruncate la voia întâmplării, asezonat cu fel și fel de gunoaie, era odată o terasă unde clienții se bucurau de priveliștea parcului. Acum locul țipă a pustiu. Liniștea de loc neumblat este tulburată în răstimpuri de scârțâitul sinistru al unei bucăți de plexiglas care s-a rupt din aplecătoare și atârnă legănându-se fantomatic peste terasă. Este așa pentru că – ați ghicit! – nimeni nu ia nicio măsură. O terasă fantomă, dintr-un oraș fantomă, cu o administrație fantomă.
Inițiativă privată
Dincolo, la vecini, la Crazy – așa parcă-i zice – e mult mai bine. Patronii de acolo par să fi ignorat starea generală a orașului și și-au dat interesul pentru menținerea în viață a oazei de verdeață din fața restaurantului. Arbuștii viu colorați și cei doi cireși japonezi din care ninge ca-n povești cu petale roz fac ca zona să pară foarte îngrijită comparativ cu paragina generală. Da, acolo pot veni constănțeni, chiar și turiști. Dar cum ajung până acolo? Dacă îi legăm la ochi, sigur cad și-și rup picioarele prin tranșeele amiralului de uscat, care a pârjolit tot orașul.
