Voluntari, jandarmi, pompieri și polițiști de frontieră. Sunt toți în așteptare. Este ora 11.00 și trebuie să sosească un nou bac plin cu refugiați ucraineni. Stăm lângă steagurile României și Ucrainei și deodată se aude un huruit de pe malul celălalt. Nu sunt obișnuită cu sunetul și pentru câteva secunde îmi fac gânduri. Apoi îmi dau seama: a pornit bacul de pe malul ucrainean.
De la Orlovca, Orlivka sau Cartal, cum i se mai spune. De la depărtare se vede platforma ambarcațiunii plină ochi de lume. De oameni mari și mici care își croiesc de-acum un nou drum. Dezrădăcinate de urgia abătută asupra lor de invadator, jumătățile de suflete își caută un nou loc sub cerul albastru. E loc sub soare pentru toți se spune, dar nu toți sunt de acord cu asta. O parte din inima lor a rămas în Ucraina și bate alături de cea a soților, fraților, bunicilor care se luptă să apere ce a mai rămas. E un lucru de preț pământul patriei, chiar dacă pe el nu mai sunt decât ruine.
Mai departe, către Europa
Mă trezește din visare huruitul trolerelor pe cheu, mă uit la oameni cu grijă. În locul lor, probabil m-ar durea poate să fiu privită, expusă. Nu știu, pentru că nu sunt în locul lor. Mă izbește contrastul dintre expresia de seriozitate, debusolare și îngrijorare a femeilor – căci majoritatea sunt femei – și chicotelile unor copii, care, cu tot zorul, nu au încetat joaca. Ei râd, se bucură de jucăriile primite de la voluntari, care pentru o clipă îmi par mai triste decât mamele lor. Au ajuns la mal, vor ajunge și la liman, probabil, dar mai durează.
Ucrainenii au îngeri păzitori în România
Mulți dintre refugiații ucraineni pleacă mai departe, către alte state europene. După verificare, mulți se vor urca în autocare cu destinația Ungaria, alții vor mai avea de așteptat câteva zile până ce vor ajunge la rudele stabilite în străinătate. O parte sunt deja conduși spre mașini private cu numere de București, Tulcea sau Constanța, care îi vor duce către locul unde vor fi cazați pe perioadă mai scurtă sau mai lungă. Voluntarii care au venit cu mașinile personale să îi preia se implică întru totul. Îi ajută cu bagajele – și jandarmii, pompierii sau ceilalți voluntari fac la fel – îi îndrumă spre zona unde primesc hrană și apoi îi ajută să se urce în mașini. Poliția este la datorie. Controlează toate mașinile înmatriculate în România, iar ocupanților ucraineni le cere pașapoartele. Datele talonului auto și cele din pașapoartele străinilor urcați în autoturisme sunt centralizate. Totul pentru siguranța refugiaților.
Animăluțele refugiate au voluntarii lor
În punctul de trecere a frontierei Isaccea, totul este bine organizat. Primarul orașului, Anastase Moraru, este zilnic prezent printre refugiați. Voluntarii au grijă ca oaspeților să nu le lipsească nimic. Refugiații primesc de mâncare, ceai cald și pachete cu alimente și produse de igienă. M-a bucurat și m-a amuzat, în același timp, faptul că din șirul de produse strânse din donații, sortate și stivuite cu grijă, nu lipsesc cele pentru animale oferite de voluntarii care iubesc necuvântătoarele. Ucrainenii fugiți din calea războiului pot găsi aici inclusiv cuști de transport pentru animăluțele refugiate: pisici sau câini de talie mică.
Omul cu pelerină
Din mulțimea de voluntari l-am remarcat ușor pe ucraineanul Ion Cozma, vorbitor la perfecție de limba română. Omul, care locuiește pe malul celălalt al Dunării, nu avea astâmpăr până nu găsea fiecărei persoane aflate la nevoie o mașină sau un îndrumător către locurile de cazare. Avea toate contactele, suna la fiecare unitate de cazare să se asigure că sunt gata să-i primească. În plus, nota numerele de telefon ale șoferilor care îi preluau pe refugiați ca să se asigure că vor ajunge cu bine la destinație. Purta pe umeri o pelerină improvizată din steagurile României și Ucrainei, iar asta îi dădea un aer de rockstar româno-ucrainean. În imagini îl puteți vedea alături de două refugiate ucrainence, mamă și fiică. Bătrâna cu chipul brăzdat de ani cu greu și-ar fi imaginat ca la această vârstă să-și lase agoniseala de-o viață și să părăsească în grabă pământul țării sale.
Speranța, regăsită în Casa Domnului
O bună parte dintre femeile îndrumate de nea Ion au ajuns la Biserica Baptistă din Luncavița. Lăcașul de cult se numește, pare-se deloc întâmplător, ″Speranța‶. Și asta pentru că gazdele spun că abia a fost inaugurat și nu se aștepta nimeni să fie folosit ca unitate de cazare. Însă ″Dumnezeu are un plan pentru toate‶, susțin, cu privirea plină de speranță, cele două doamne care le-au întâmpinat pe refugiate. Casa Domnului este primitoare pentru mame, copii și bunicuțe. Are căldură, paturi cu așternuturi noi, provizii din belșug, mâncare ca la mama acasă și jucării pentru copii. Când am ajuns, două fetițe tocmai stăteau la masă, iar noii oaspeți au fost poftiți și ei. Meniul zilei: ciorbă, sarmale și la desert gogoși. ″Încercăm să le asigurăm tot ce au nevoie, de la hrană, până la produse de igienă. Ne înțelegem bine pentru că una dintre mame vorbește bine românește‶, ne-a declarat Nicoleta Carpov, reprezentanta bisericii. Ion Carpov, soțul ei, are origini ucrainene, spune Nicoleta, socrul ei fiind de pe malul celălalt al Dunării. Ion Carpov, reprezentantul Bisericii Baptiste ″Speranța‶ este cel care s-a ocupat în detaliu de edificarea lăcașului de cult, dar și de amenajarea spațiului de cazare. Este încântat că ai lui îi pot ajuta pe vecinii aflați la nevoie și este foarte bucuros de prezența copiilor, care au în el un partener de joacă. La biserica din Luncavița refugiații vor aștepta două zile până ce vor fi preluați de un autocar care îi va duce la rude în Cehia.
Zeci de mii de ucraineni pleacă zilnic în pribegie. Cei mai mulți părăsesc România
Potrivit Poliției de Frontieră, pe 4 martie, în intervalul orar 00.00-8.00, au intrat în România 20.074 de cetăţeni ucraineni, în scădere cu 1,9 % faţă de ziua precedentă. Pe la frontiera cu Ucraina au intrat în Romania 6.542 cetăţeni ucraineni (în scădere cu 13,8%), iar pe la cea cu Republica Moldova au intrat 12.207 (creştere de 7,3 %). Pe sensul de ieşire din România au efectuat formalităţile 16.815 de cetăţeni ucraineni. Potrivit autorităților, de la declanşarea acestei crize au intrat în România 187.687 cetăţeni ucraineni şi au ieşit 126.502.
Manuela LUNGU-MOLDOVEANU
