Clădirile vechi au o eleganță aparte, mai ales când sunt renovate, repuse în valoare. Doar cu o privire te poți lăsa purtat într-o lume de mult apusă, atunci când admiri un astfel de edificiu. Bucureștiul este plin de clădiri istorice în fața cărora te lași furat de reverie. Norocul este că, spre deosebire de alte orașe, multe dintre ele sunt reabilitate.
Hotelul Lido, situat în inima Micului Paris, pe Bulevardul Magheru, la mai puțin de un kilometru de Centrul Vechi și la 200 de metri de Ateneul Român, este unul dintre edificiile istorice care trezesc în continuare admirație. Fie că este vorba despre trecători, dar mai ales despre oaspeții care-i trec pragul, hotelul din centrul Capitalei surprinde prin aerul elegant și rafinat, specific perioadei interbelice.
Ridicat în 1930, hotelul a fost proiectat în cele mai mici detalii de către arhitectul român de origine franceză Ernest Doneaud, unul dintre favoriții protipendadei bucureștene. Din creația sa fac parte mai multe clădiri impozante în stilurile eclectic, neoromânesc, modernist și Art Deco. Proprietarul clădirii din inima Micului Paris a fost medicul chirurg Constantin Angelescu și soția sa, Virginia Constantinescu Monteoru, fata milionarului Grigore Monteoru, îmbogățit din petrol, cel care a construit și stațiunea Sărata-Monteoru.
Readus la viață de afaceristul Mohammad Murad
Hotelul Lido a fost readus la viață în 2019 de către omul de afaceri Mohammad Murad, după o reabilitare care a durat doi ani. Afaceristul a închiriat hotelul de la proprietari pentru o perioadă de 15 ani și a investit cinci milioane de euro în renovare.
″Săptămâna trecută am sărbătorit noul născut din familia Phoenicia: Hotel Lido by Phoenicia, un proiect de suflet. L-am cunoscut în urmă cu 30 de ani, când treceam în fiecare zi și priveam cu admirație acea clădire impunatoare din inima Bucureștiului. Hotel Lido reprezintă pentru mulți arhiva amintirilor petrecute în București. Nu am avut ocazia să mă cazez atunci în el, să fiu un simplu client, însă din poveștile oamenilor am rămas legat de ceea ce a însemnat Lido cândva. Ani de zile acest simbol, numit și Supraveghetorul celui mai cunoscut bulevard din Capitală, a fost închis. Trist! A fost lăsat fără suflare, neajutat pentru a reveni! Pentru mine a devenit un proiect ambițios, unde cu încăpățânare am putut porni numărătoarea inversă. Cu pași mărunți, implicare deplină, atenție la toate detaliile, consider că în mare parte am reușit să aduc istoria în prezent”, declara Murad pentru ct100.ro, la scurt timp după inaugurare.
Hotelul Lido are 115 camere și 18 apartamente, iar fiecare unitate de cazare este decorată în stil unic. Actualul management a păstrat farmecul și unicitatea acestui loc de cazare, de rendez-vous și de dineuri sofisticate din perioada interbelică, frecventat de celebritățile vremii.
Liftul original, atracția hotelului
Un punct de atracție al hotelului este liftul original din 1930, dotat cu tehnologie de actualitate care îl face funcțional și în prezent. Aerul său desuet și totdată elegant te face să refuzi să o iei pe scări chiar dacă ești cazat la primul etaj.
Odată cu inaugurarea hotelului, în 1930 a fost deschis și bazinul cu valuri – prima piscină din București, unde ar fi învățat să înoate Regele Mihai. Celebrul bazin, situat în spatele hotelului, avea o suprafaţă de 500 de metri pătraţi, iar gresia şi faianţa erau de culoare albastră şi albă. Maşinăria care producea valurile şi toate instalaţiile bazinului au fost recondiţionate şi îmbunătăţite constant de-a lungul timpului. Pentru a păstra standardele de igienă, apa bazinului se schimba la fiecare două zile, iar în acest interval trecea printr-un circuit special care o încălzea, o filtra şi o dezinfecta, adăugându-i-se clor. Pe una dintre părţile ştrandului era instalat un ecran rulant, folosit pentru întreţinerea şi distracţia clienţilor. După ora 18.00, ştrandul şi terasa erau transformate în restaurant. Declanşarea periodică a valurilor şi reflectoarele de sub apă contribuiau la realizarea unei atmosfere răcoroase şi plăcute pe timpul verii, relata adevărul.ro. Piscina a fost proiectată de un mare arhiect maghiar – Sebestyén (Spitzer) Artúr – care a construit una similară la Budapesta. Deocamdată însă bazinul cu valuri de la București nu este funcțional.
