Poetul național și universal Mihai Eminescu rămâne, la peste 17 decenii de la nașterea sa, figura centrală a culturii naționale. El continuă să ne inspire ca națiune, dar și individual, prin concepția sa despre viață, despre lume, și nu în ultimul rând prin romantismul operei sale.
Mihai Eminescu este o inspirație și pentru poeții din generația actuală. Poeta constănțeană Violetta Petre i-a dedicat Luceafărului o poezie, din care se desprinde dorul de Eminescu. Tonul elegiac al versurilor este presărat cu motivele care l-au inspirat pe marele poet: ″steaua‶, ″ramul‶, ″timpul‶, „teiul”, ″femeia‶ ca iubită. Deducem, citind poezia Violettei Petre, că ne este dor de Eminescu. Că avem nevoie de el ca de un reazem, ca de un stâlp al națiunii mai potrivit ca niciodată pentru vremurile pe care le traversăm, ca de un Luceafăr divin care să ne lumineze calea, căci ″Eminescu e-n toate și nu moare‶.
Ştim că eşti trist, Emine…
Violetta Petre
E luni din nou, Emine, ca într-o zi de vineri-
A-mbătrânit norodul şi timpul ne presează.
Copacii-şi strigă moartea printre lăstarii tineri,
Doar luna ta cea plină în ceruri mai e trează.
Priveşte-ne de-acolo, unde nu mor poeme-
Le ai pe fruntea-ţi vie şi noi pe fruntea noastră.
Auzi, cum teiu-ţi plânge şi ramul lui cum geme!
Şi nu mai poate duce nici steaua ta albastră.
Ştim că eşti trist, Poete, şi încă scrii pe stele
Cu pana-nsângerată strivită de satane.
Noi te zărim cum bântui, Emine, printre ele
Şi la taifas cu îngeri pe rugi şi-ntre icoane,
Mai pui de o ”scrisoare”, de-un ”epigon”, de-o dramă,
De ”o frumoasă-a lumii, ”femeie… măr de ceartă”,
De un ”Luceafăr” unic, de-o lacrimă de mamă,
De-o ”glossă”, de-o-”nviere” şi nimeni nu te iartă
Pentru averea-ţi vie, ce dăinuie prin veacuri.
E-aici şi-n universul ce-ţi cade la picioare
Și-n lacrimi pentru care niciunde nu sunt leacuri
Și totuși, Eminescu e-n toate și nu moare…
Şi să nu plângi, că-n lumea pe care-o vezi prin ceaţă
Sunt hidre care-ţi muşcă din vers şi poezie!
Ne-a potopit prostia dar, printre munţi de gheaţă,
Emine, ştim că pana-ţi cernită tot mai scrie.
